Uneori, stim bine, viata ne pune
in ipostaze neasteptate, cu sau fara de ajutorul nostru. :-). Dupa mai bine de snoua ani petrecuti in campul muncii, te trezesti intr-un moment in care esti tu cu
tine. Ce faci atunci? Ce alegi? Sa alergi iar si iar dupa un job, sa vanezi absolut
toate canalele specializate de recruiting...etc, sau te reorganizezi si vezi daca poti
sa faci treaba de unul singur?!
Mai cu voie au ba, am ajuns in
aceasta situatie, in care trebuia sa aleg…job sau freelancing. Dupa iubirea
mare pe care am purtat-o, si inca o port, presei (de business), unde am crescut
din punct de vedere profesional, alaturi de o multime de oameni buni si alaturi
de proiecte ambitioase, am ajuns de partea cealalta a baricadei, Comunicarea,
odata cu “prabusirea” tiparului si a presei, la modul generic.
Imi amintesc cat de ‘smechera’ ma
simteam ca presista, jurnalista, deontologic vorbind :-), incat juram cu mana pe inima
ca eu n-am sa fac vreodata Comunicare&PR, atat de tare iubeam ceea ce faceam
si atat de increzatoare eram in acest job. Acum sa nu dati vina pe entuziasmul
meu ca a venit recesiunea si la noi :D.
Iata insa, ca dupa patru ani
petrecuti in presa, dupa ce s-a inchis produsul la care lucram la acel moment,
ma vad punand mana pe telefon, ca pe o fereastra de google, si da-i cu “search”.
Atunci mi-am dat seama ca PR-ul va pune mana pe mine :-). Asa a fost. N-am sa mint,
si-am sa marturisesc, ca la inceput eram mai degraba aproape ofensata ca presa
ma abandonase si acum trebuia eu sa-i sun, spre exemplu, pe presisti sa-i anunt
ca am trimis un comunicat de presa.
A fost greu la inceput, tare greu, dar am
avut acolo un cap si-un umar profesionist (tot om de presa, cu vechime), care
imi spunea ca poti iubi si altceva decat presa si ma indemna sa dau o sansa reala acestui
nou domeniu. Incet, incet, am facut asta. Dar numai cu ajutorul oamenilor,
iarasi, am reusit sa adun satisfactii, dupa ce am invatat, am realizat, am
facut greseli si am invatat iar. Si inca multe, extrem de multe, de invatat, in
fiecare zi :-).
N-am sa mai insir o poveste
despre cum, ce, cand, cine, cat etc… Am sa spun ca satisfactia de a fi
Freelancer este imensa. Dincolo de visul copilariei si nu numai, adica “be your
own boss”, ceea ce din punctul meu de vedere este o oaresce amagire, pentru ca
la sfarsitul zilei expresia: “clientul nostru, stapanul nostru”, e mereu, mereu,
acolo - simpla idee ca lucrezi si ajuti mai multi oameni, mai multe businessuri, este incredibila,
satisfactia nemasurabila, chiar daca nu toate deal-urile ies, fapt firesc, de
altfel. Esti mereu in alerta, oamenii diferiti, ariile acoperite diverse,
activitatile distincte… iar cand inchizi un telefon sau o intalnire, ori pui mana
pe un produs sau vezi unul, zambetul ramas e cel mai important, ai realizat
ceva :-). Si mai vrei! :-)
Asadar, va astept, in caz ca
serviciile pe care le pot oferi eu, va fac cu ochiul! :-)
La business bun! :-)
Si nu uitati: "Belive it! Communication is
always the key." :-)
