Și eu cred în sincronizare. Mi se
pare că timpul propice pentru
ceva, orice ceva, este unul dintre cei mai importanți factori pentru întamplarea
unui lucru, bun de obicei. :) Un job nou, un prieten nou, o relație nouă, purtarea ‘acelei’
conversații cu mama, momentul în care alegi chiar să te lași de fumat… Cred cu
tărie că acel potrivit moment este totul pentru ca acel lucru să intre armonios în viața ta.
Am citit undeva: “lucrul potrivit
la momentul nepotrivit este lucrul nepotrivit”. Mi se pare că acest citat
exprimă cam tot ce se mai poate spune despre timing, despre sincronizare sau momentul
potrivit.
E ca și cum te-ai căsători la 20
de ani. Evident, că sunt și astfel de cazuri, și evident că există și cazuri
chiar foarte reușite de acest fel! Dar acela chiar a fost momentul lor
potrivit. Însă, pentru cei mai puțin norocoși, sau mai puțin hotărâți asupra dorințelor
lor, 20 de ani este o vârstă și “un moment” fără prea multă sinconizare în ceva…
Preocupările acelui moment, căci tot mergem pe acest exemplu, sunt dintre cele
mai multe, dintre cele mai confuze și dintre cele mai experimentale – iată de
ce un lucru bun nu are cum să fie unul bun într-un moment prost. Pentru că nu
ai ști că e un lucru bun, pentru că momentul tău nu este unul bun.
 |
Cred, mai degrabă, într-o relație
mai “târzie”, tot pentru a merge pe exemplul anterior, pentru că mai târziu tulburarea mai pleacă, momentul
devine mai așezat, mintea mai limpede, iar lucrul bun apreciat. La momentul
potrivit!
Așa cum '20 de ani' are o multitudine de lucruri potrivite pentru momentul
acela potrivit. Precum o îndrăgosteală infernală, cu trăiri intense câștigate
intens și pierdute și mai intens! Știu că nu sună prea potrivit, dar este
foarte potrivit pentru acel moment și pentru ceea ce vei deveni la momentul de
mai târziu, pentru a fi pregătit să vezi un lucru bun, la un moment și mai bun!
