Fusei recent la un stand de
produse cosmetice, Flormar, ca o fetiță ce sunt, din când în când. Îmi trebuia
ceva blush și ceva creion de sprâncene. Well, totul în regulă până aici.
Îi zic tipei că are sprancene
groase, pline și că e norocoasă că ea nu are nevoie de creion. Mă sfătuiește cu
diverse posibile trucuri, apoi îmi spune senin că ea le-a lăsat, pur si simplu,
să crească, cumva ca la pădure, și conchide cu următoarea propoziție: “prieten
am, așa că nu avea cine să mă aleagă, așa că am încetat să mă mai pensez.”
Rămân paf și încerc să maschez
maxilarul căzut undeva sub standul plin de produse colorate, exagerez desigur!
Însă, mirarea mea era extrem de ușor de citit pe fața-mi. Ceea ce mă intriga,
de fapt, nu erau sprâncenele sau necurățarea lor…, era nivelul de delăsare, de
resemnare, de las-o, mă, că merge așa…
 |
| Sursa foto: dragusin-gabriela.blogspot.ro |
Am multe gagici pe lângă mine, de
mai multe vârste, dar niciodată, niciodată, nu am auzit așa o expresie, asa un
ton de nesimțire, până la urmă. Urât sună, da, dar e chiar așa de adevărat. Și
cum să te mai vaiți, cum să te mai victimizezi, ca o femeie ce ești, să urli-n
gura mare: “de ce, de ce m-a părăsit???” Ta-na!!! Tocmai de aia, de nesimțire,
de frumos ce există la colțul blocului, în lift sau în metrou, la orice stand și
orice market. Da, draga mea, există oriunde o puștoaică sau o femeie în toată
firea, care e pensată și aranjată, chiar și creionată. Cu haine curate și
frumos purtate, cu părul aranjat și cu unghii îngrijite. Te intrebi iar de ce?
Pentru că ei îi pasă și tu ai uitat să-ți (mai) pese! De tine!!! Iar de aici,
disfuncțiile pot continua…you name it!
No comments:
Post a Comment