Ce ai de pierdut?

Cati dintre noi suntem cu adevarat constienti cat avem de pierdut in viata asta daca… daca ce? Chiar asa, daca ce?

Daca te resemnezi; daca nu mai vrei; daca te sinucizi; daca nu mai simti; daca ti-e lene; daca ti-e frica; daca nu mai ai grija de tine; daca te lasi coplesit; daca ajungi la limita (ceea ce nu exista), si cati de daca mai pot fi…

Toate astea, intr-o forma sau alta, inseamna ca pierzi ceva. Orice, cat de mic si nepretios ar parea! Si o secunda daca pierzi e pacat, e secunda parte din viata ta! Cate se pot intampla intr-o secunda?! Sa pornim de la exemplul cu drobul de sare, sa ne amuzam si de situatie si de secunda?! J

Intr-o secunda te poti indragosti, intr-o secunda poti vedea ceva ce n-ai mai vazut, intr-o secunda persoana de langa tine, oricine si orice ar insemna pentru tine, iti poate oferi cel mai frumos zambet! Uitam sa traim!

Spre exemplu, eu urasc sa dorm mult, mi se pare ca pierd atat de mult timp. Prefer sa vad un film, macar raman cu ceva… Altii urasc sa piarda timpul in trafic si iau metroul sau autobuzul, altii nu suporta cozile de la casa de marcat si pleaca spre altceva, altii prefera doar sa se plimbe si sa observe, pur si simplu, oamenii…

Imi spunea cineva recent, ca a ajuns sa traiasca inert, fara un scop exact, fara ceva anume, fara ceva prezent, si pur si simplu nu mai simte. Ca nu a mai facut mare lucru pentru propria persoana, nici nu as vrea gandesc atat de extrem incat sa cred ca nu a mai facut nimic. Si-a furat propriile simtaminte, propriile placeri adevarate, propriile trairi, nu mai observa nimic, nimic din ce ar putea sa-I aduca macar o tresarire nu mai vede, asa ca o palma peste fata, poate asta ar fi o solutie extrema, am sa ma gandesc… J

O alta persoana, in schimb, parea ca se plange ca traieste prea mult, ca nu are atat timp, ca ziua este prea scurta si noaptea este de neajuns,  dar, pentru ca si aici este un dar, ca altfel nu s-ar mai povesti…, nu e de ajuns, ba dimpotriva, tot ii lipseste ceva, ceva profund, ceva real, acel ceva al propriei persoane… Pai si ce ai de gand? Atat, spui sau iti doresti cu adevarat?! Ehe, mama, de-ar fi sa spunem precum inteleptele noastre bunici: “maica, nimic nu-I bun. Zi, mama, multumesc Celui de sus ca esti sanatos” J

Si in viata asta haotica echilibrul se duce la dracu. Vrei si din aia, si din aia, si te infrupti, si iar mai vrei si gusti iar si iar si iar si nu mai ajungi sa simti niciun gust. Orice am avea, intotdeauna ne vom dori mereu altceva. Asa sa fie oare, sa fim noi lasati pe pamantul asta mereu nemultumiti, mereu cu un dar mare in gura?! Cred ca avem atat de multe incat nu ne mai dam seama, cred ca ar trebui sa detinem mai putine ‘bunuri’ si sa nu permitem sa devenim slavii uneltelor zilnice, ci sa ne dorim mai mult sa fim noi, sa observam si sa fim observati, sa share-uim mai mult, si nu pe Facebook, sa vedem mai multi ochi, sa cadram mai multe priviri, zambete, gesturi, fapte, sa traim, la naiba!

N-ai sa dai gres niciodata daca faci ce simti, si daca simti ca parca nu esti inteles de o persoana sau alta pentru ca ai facut ce ai simtit, inseamna ca acea persoana nu prea are ce cauta langa tine, mai mult sau mai putin, ati inteles voi!

Ofera-ti satisfactia de a fi tu!!! J

(Asa sa fie anul asta! J )