MuNcA

Pretul a ceea ce faci este munca ta. Ceea ce faci zi de zi pentru a-ti castiga existenta, cum se spune. E o eticheta mare, pentru unii, mult prea mare. Am intalnit oameni pentru care intrebarea “cu ce te ocupi?” este esentiala si chiar decisiva. Decisiva in sensul in care iti acorda ori ba o sansa pentru, macar, o conversatie. Ceea ce nu este neaparat rau, inseamna ca acei oameni sunt doar extrem de selectivi. Si cred ca de la o varsta cu totii devenim selectivi, vine odata cu maturizarea, cu timpul, cu gandurile din ce in ce mai clare, mai sigure, mai echilibrate si mai targetate. Insa asta tine numai de nevoile noastre. Ne spunem, de ce sa ma ‘imprietenesc’ eu cu muncitorul ce da la picamar, ce rost are, nu-mi poate aduce nimic bun, nu ma poate ajuta cu nimic (gandul e marele pacat, toti am gandit asa macar o data, cine zice ca nu, pur si simplu nu recunoaste. E ca si exemplul ala cu masturbarea: sunt doua categorii de oameni, cei care o fac si recunosc si cei care o fac si nu recunosc J ).

Este relativ normal sa gandim din perspectiva fructuozitatii unei ‘relatii’, ca asa suntem noi ca oameni, animale pana la urma. Este clar ca acum cel putin o persoana se intreaba: dar e normal sa judecam oamenii dupa ceea ce fac? Cine face asta? Cine cunoaste cel putin un om care nu e la scara inalta in societate ca pozitie profesionala. Fereasca Domnul sa mai fie acel om si unul foarte apropiat. Cand cunoastem ceva e mai usor sa intelegi, o situatie, un om, o viata, o intamplare… Cand nu cunosti, deloc, e usor sa te lepezi, iarasi normal, nu cunosti omul, deci il privesti ca pe o eticheta, doar un trup si o informatie (spre exemplu, pozitia sociala, profesionala), ca unui sendvic, sa zicem – “hai sa vad daca e in termenul de garantie”. Stiu ca suna stupid, dar… J

Ei acum, ca doar n-om fi cu totii manageri, sefi, directori si patroni, cineva trebuie sa si stranga scena, nu-I asa? Si asta ce inseamna, ca ei nu merita respect, prietenie, atentie sau dorinta?!

Cati oameni, celebri sau mai putin celebri, n-ati auzit ca multumesc persoanei care ii imbraca, care le aranjeaza parul sau manichiura/pedichiura sau ca ii protejeaza. Care mi-e diferenta intre cel ce face o pedichiura si cel ce da cu matura, spre exemplu?! Haina sau mediul in care lucreaza, poate. In rest, e p’acolo. Suna dur asa, dar… J Sau cum ti-ai mai pune tu, corporatistule, funduletul pe colacul de wc, fara doamna de serviciu. Iarasi suna cam ciudat, dar… J Unii fara altii nu s-ar putea! Iar oamenii care refuza, absolut si imediat, orice fel de legatura cu un om “umil”, este fricos si atat. (Poate frica sa nu ajunga si el, asa cum crede "umil")

Pana la urma este vorba despre implinirea ta, ca fiinta, ca identitate. Daca-ti place ce faci, e de ajuns, cum stim ca spune vorba. Cu totii avem visuri, insa cati dintre noi facem fix ce-am vrea sa facem imediat ce terminam studiile, indiferent de nivelul acestora. Unii nici nu stim ce vrem, cand suntem atat de tineri si vrem de toate. Experienta este buna, toate experientele sunt cumulul produsului de azi, de cel ce te-ai privit azi de dimineata in oglinda. Esti fericit cu ce vezi? Daca da, inseamna ca orice ai face, este important pentru tine si e de ajuns. Daca nu, mai ai de experimentat si de descoperit. Daca te complaci, atunci e numai treaba ta. Viata e mai mult decat munca, dar satisfactia noastra, ca individ, conteaza mult in viata. J