Cred ca am crescut. Si cred ca am crescut
constient. Am simtit fiecare zi de maturizare in anul ce tocmai a trecut. E un
an pe care nu-l voi insemna la cele bune in calendarul personal, ba dimpotriva!
Un an nu atat de urat, dar atat de plin de experiente, si nu, nu toate placute, si spun iarasi, ba dimpotriva! Insa acum ca anul 2011 s-a terminat, vreau sa trag linie si sa invat din tot ce am trait, si mai vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat – sunt convinsa ca nimic nu e intamplator. Deci, invat, invatam in fiecare zi cu totii, dar mai ales atunci cand traim momente mai deosebite – fie ele si neincadrate la categoria “asa da”. Poate tre sa ma coc pentru ce va urma, pentru un an 2012 poate mai bun, ca sa ma pot bucura de fiecare detaliu din viata mea, detalii pe care in ultima vreme, si nu scurta, nu le mai vedeam, nu ma mai bucuram de ele, nu mai simteam la fel – pentru ca o experienta notata tot in 2011 mi-a cam furat acest lucru. Insa apoi, un fapt scris tot in 2011 mi-a schimbat viziunea asupra vietii, asupra a ceea ce am, asupra a ceea ce avem, si iti dai seama ca nu-ti trebuie decat o secunda sa poti pierde tot.
Un an nu atat de urat, dar atat de plin de experiente, si nu, nu toate placute, si spun iarasi, ba dimpotriva! Insa acum ca anul 2011 s-a terminat, vreau sa trag linie si sa invat din tot ce am trait, si mai vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat – sunt convinsa ca nimic nu e intamplator. Deci, invat, invatam in fiecare zi cu totii, dar mai ales atunci cand traim momente mai deosebite – fie ele si neincadrate la categoria “asa da”. Poate tre sa ma coc pentru ce va urma, pentru un an 2012 poate mai bun, ca sa ma pot bucura de fiecare detaliu din viata mea, detalii pe care in ultima vreme, si nu scurta, nu le mai vedeam, nu ma mai bucuram de ele, nu mai simteam la fel – pentru ca o experienta notata tot in 2011 mi-a cam furat acest lucru. Insa apoi, un fapt scris tot in 2011 mi-a schimbat viziunea asupra vietii, asupra a ceea ce am, asupra a ceea ce avem, si iti dai seama ca nu-ti trebuie decat o secunda sa poti pierde tot.
Acum iubesc minutele, minutele de bine, minutele
pline de zambete, de cuvinte, de oameni, iubesc orele in care stau cu parintii
mei de Sarbatori si ma fac sa ma simt inca un copil, iubesc serile in care stau
cu prientenii mei pe canapea si ne uitam la un film sau jucam carti si ne
bucuram de fiecare trefla sau inima rosie picata bine in mana, iubesc fiecare zi
agitata de munca, imi iubesc agenda care-mi face zilele de lucru… Iubesc atat
de multe acum! Le iubeam si inainte, mult, insa nu le vedeam la fel sau nu le
constientizam la fel. Si mi-am dat seama ca in acest nou an am atat de multe!
Si le voi avea mereu, imi promit mie, trebuie sa am tot ceea ce ma face sa fiu
atat de recunoscatoare – pentru ca simt! Si da, sunt norocoasa! Stiu ca si voi
sunteti, asa ca zambiti mult pentru tot ce aveti, in fiecare zi, in fiecare
ora, in fiecare minut, in fiecare secunda! Intr-un ceas bun, plin de cel putin
2012 zambete per persoana/per minut, daca se poate! :)
No comments:
Post a Comment