Sa crezi sau sa speri

Intreb doar pentru ca proba contrarie pentru oricare dintre aceste doua variante este aceeasi: dezamagire.

Se spune asa: cu cat speri mai mult si lucrurile nu ies, cu atat dezamagirea va fi mai mare. Adevarat.

Dar atunci cand chiar CREZI ca un lucru se va infaptui, muncesti pentru el, te zbati, incerci tot ce e mai bun, dai tot ce ai, iti doresti, investesti, risti…etc, si totusi acel ceva nu se intampla. Atunci tot dezamagire simti, nu conteaza in ce cantitate. Parerea mea ca in varianta a doua dezamagirea este cu mult mai mare, dureroasa chiar, pentru ca ai crezut, nu doar ai sperat.

Treaba asta cu speranta se tot aude, din ce in ce mai des, pe aceste plaiuri mioritice mirobolante. Ca e om din Capitala, din Ardeal, din Oltenia, Muntenia sau din Moldova, acesta spune, indiferent de context, la plural chiar: “speram ca va fi (mai) bine”.

Sa speri, din punctul meu de vedere, inseamna de fapt sa nu faci nimic, ci doar sa astepti. Sa crezi, insa, inseamna sa lupti pentru acel ceva. Speranta nu se vede, munca, insa, da. Ori atunci cand nu iese ceva-ul – durerea e durere, tata – vorba tot din popor.

Nu mai cred de mult in mitul asta al sperantei, insa am crezut mereu in ceea ce am crezut. Mi-a fost dat, iata de ce si aceste randuri, sa-mi dea eroare, ca la calculatoare: “process failed”. Ce faci cu tot ce ai facut, ce faci cu toata munca ta, tot timpul tau investit, toate credintele tale, principiile, emotiile, sentimentele, pana la urma, care au existat in fiecare zi in care luptai pentru ceva-ul tau? Nu le uiti!!! Le iei ca atare, le “arhivezi”, sa ma exprim in continuare tehnic, si cu siguranta iti vor ajuta in viitoarea ta lupta pentru CEVA, fie ca va fi castigatoare ori nu. Ar fi bine, insa, sa fie castigatoare, pentru ca intr-un proces din asta in care cuvantul de ordine este “cred”, atunci nu stiu daca un alt “process failed” mai poate fi totusi indurat cu o aceeasi doza de stoicism. :)