Timpul

Mi-e asa de dor sa scriu. Si am mintea atat de incarcata, si am timpul atat de “scurt”, si totul este parca o ora, nu o zi… Parca timpul trece mai repede. Sau poate nu trece mai repede, dar percep eu totul mai plin…sau nu stiu… Cert este ca atunci cand simti ca nu mai ai timp pentru tine, undeva este o mare problema. Nu mai cred de mult in expresiile urbane de tipul “nu am timp”; “sunt atat de prins/a astazi”; “sunt foarte ocupat/a, reveniti, va rog” si asa mai departe.

Nu exista asa ceva, nu exista “nu am avut timp sa mananc astazi”, sau “n-am avut timp sa respir astazi” – in adevaratul sens al expresiilor. Ai timp pentru absolut orice iti doresti in aceasta lume. Trebuie doar sa-ti mai doresti suficient de mult. Permiti sa treaca timpul numai ca sa se invarta acul de la ceas? Iti permiti asa ceva? Cati ani ai ca sa-ti lasi timpul sa treaca doar ca sa treaca?

Aud tot mai des o rutina absolut inspaimantatoare: “Ce mai faci? Pai munca, acasa, si astept sa treaca timpul sa dorm si sa incep o alta zi”. Nu, nu vreau sa cred ca asta este sensul nostru. Desi recunosc, ca nici in ceea ce ma priveste mari completari, in ultima vreme, nu prea sunt. Dar nu mai vreau sa ajung acasa, si sa astept sa se faca “ora de culcare”. Come on, ce facem, traim doar ca sa muncim? Dormim doar ca sa ne trezim dimineata “incarcati” pentru o noua zi de munca? Si ce sa mai daruim, ce sa mai oferim, cum sa mai aratam noi…daca noi, ca indivizi, nu ne acordam noua un minimum de timp, in asa fel incat sa ne simtim macar bucurosi?!!

De cand nu te-ai mai intrebat, cu exceptiile de rigoare, evident, unde sunt pasiunile tale, ce faci tu – doar pentru tine, cum te simti fericit, ce inseamna bucuria adevarata pentru tine, ce-ti place sa vezi, sa auzi, sa simti, sa explorezi, sa incerci…? De cate ori nu ne vine “sa ne luam lumea in cap” ? Dar oare cati dintre noi recunoastem, cati dintre noi ne declaram cu adevarat impliniti in asa fel incat sa se si vada asta, in rutina noastra zilnica inevitabila? Cati dintre noi radiem de binele personal, de multumirea de propria persoana, cati dintre noi zambim pur si curat doar pentru ca existam (si) azi?

Atat de plina este viata asta urbana, incat devine atat de goala, devine goala de noi, de ceea ce suntem noi, ca oameni, ca si caractere, de zambetele noastre, de bucuriile noastre, de tresaririle noastre, de trairile noastre, de fanteziile noastre, de pasiunile noastre, de ceea ce insemnam noi ca amprenta pentru acest pamant, de noi!

Nu mai las sa treaca timpul doar ca sa treaca!
Este timpul nostru, si-l meritam din plin, asa ca haideti sa-l folosim asa cum ne place cu adevarat, iar implinirea noastra va schimba deranjanta rutina a zilelelor, a timpului…